Tutore ilegal de gânduri

A ales-o tocmai pe ea din miile ce se aflau langă. La început a luat-o ușor cu oarecare îndoială, apoi a început s-o atingă de parcă încerca sa-i găsească vreun defect și s-o arunce ca pe celelalte la coșul de gunoi. Însă nu s-a întâmplat așa. După ce a testat-o a dus-o în locul său sacru de unde a extaziat atâtea persoane... I-a împărtășit cele mai obscure gânduri, dorințele paradiziace și secretele ce îl măcinau. Totul i-a fost ei încredințat...
În ultimele clipe din-naintea despărțirii și-a lăsat semnătura și amprenta pe ceea ce voia să creadă că va fi doar „creația” sa. În final a sărutat-o și a vărsat o lacrimă pe care a zdrobit-o cu buricul degetului tocmai pentru a n-o atinge pe ea...
A acoperit-o și a închis-o într-un loc strâmt și obscur pentru a nu dezvălui necunoscuților pe lângă care avea să treacă TOTUL. Din locul sacru, primitor și cald ce păstra atâtea amintiri a dus-o prin vântul și frigul implacabil și a dat-o altuia... un așa numit poștaș care a ascuns-o printre alte sute de scrisori într-o geantă. Nimeni nu a mai atins-o în afară de el și cititorul căruia îi era destinată. Odată cu cerneala ce era impregnată pe ea a adus și secretul acela tainic care i-a fost tatuat definitiv în puritatea albului ce-o reprezenta.

Ce secret i-a(i) destăinuit?