Dacă vrei omoară-mă, fă din toate viscerele mele doar pulbere, da, omoară-mă, dar nu așa.
Ia cuțitul ala negru și înfige-l adânc în piept. Sau dacă îți e frică de sângele ce va curge resemnat, strânge-mă tare de gât, strânge-mă și nu-ți fie teamă că vei șterge cu palmele mângâierile și mușcăturile. Nu, îți promit că nu le voi uita, dragule!
Leagă-mă în pustietate și lasă-mă mă rememorez fiecare clipă.
Otrăvește-mă cu cianură!
Îneacă-mă în toate lacrimile pe care le-am ascuns în mine.
Dar nu mă omorî din priviri și cuvinte, nu cu subtilitățile alea vanitoase!
Nu pleca lăsându-mă în viață, să te urăsc!
NU!
