Pui mic, poate o să înțelegi cândva ceea ce eu înca nu am reușit, poate o să ierți faptele ce te-au întristat adesea, poate chiar o să uiți zilele în care ai dus dorul persoanelor pe care le credeai vitale... Viața e definită prin trăiri diverse, sentimente pozitive sau negative și momente de voluptate sau neputință. Deși ai cunoscut partea întunecată a fiecărei fărâme de timp iar destinul nu ți-a dăruit persoanele pe care le meritai, ai reușit să urci peste culmea orizontului.
Privești cu ochii licărind de zâmbet și buzele palpitând de speranță, dar privești în zadar pe fereastra mânjită de dorul lor, privești zadarnic venirea lor. Deschizi ochii inutil, privești, îi cauți, pășești, îi chemi, alergi, îi strigi, cazi, îi rogi, te prăbușești, îi implori, adormi, îi visezi și ciclul nu-și întrerupe cursul absurd.
Pui mic, sigur îți vei gasi fericirea undeva departe sau foarte aproape, sigur vei iubi un înger și cu siguranță nu o să repeți greșelile persoanelor pe care le credeai vitale... Moartea e o certitudine infiorătoare pentru multi și indiferentă pentru puțini, moartea e un ultimul vers al poeziei în care tu ai fost eul liric,e ultimul vers al poeziei în care ti-ai exprimat sentimentele neinfluențat de persoane absente.
Pui mic, uită absența si fraza „Îmi e dor de tine” care ți-au cauzat atâtea dezamăgiri.
Fool's Garden - Lemon Tree
Asculta mai multe audio diverse
sâmbătă, 4 februarie 2012
Recunoștință printre ziduri
(Ea) -Îți mai aduci aminte? îi șopti între zidurile pustii.
(Personajul) -Nu înțeleg! răspunse promt, fără nuanță sau urmă de sentimente.
(Ea) -După atâția ani îmi spui că nu întelegi? Mereu invocai scuze asemănătoare pentru a mă face să-ți cunosc ideologiile, te ascundeai într-o infantilă motivare ce mă făcea să mă rușinez și să-ți reformulez.
(Ea) -Dar te înțeleg, nu te-ai schimbat, dar pe mine m-ai facut mai fericită odată cu auzul pașilor tăi și mai sceptică cu îndepărtarea lui. M-ai făcut din păpușa fără caracter o personalitate perfecționistă cu gusturi variate. Nu trebuie sa-ți aduci aminte, ai dreptul să uiti orice întâmplare insignifiantă, însă eu îmi voi aminti orice detaliu prin care m-ai ajutat să-ți învăț limba.
(Ea) - Mulțumesc! Exclamă plină de abnegație și recunoștință.
(Ecoul)-Mulțumeeesc! Mulțumeeeeesc! Mulțumeee...
Tuturor celor care au trecut prin viața mea și mi-au lăsta mai mult decât o întâmplare nesemnificativă.
(Personajul) -Nu înțeleg! răspunse promt, fără nuanță sau urmă de sentimente.
(Ea) -După atâția ani îmi spui că nu întelegi? Mereu invocai scuze asemănătoare pentru a mă face să-ți cunosc ideologiile, te ascundeai într-o infantilă motivare ce mă făcea să mă rușinez și să-ți reformulez.
(Ea) -Dar te înțeleg, nu te-ai schimbat, dar pe mine m-ai facut mai fericită odată cu auzul pașilor tăi și mai sceptică cu îndepărtarea lui. M-ai făcut din păpușa fără caracter o personalitate perfecționistă cu gusturi variate. Nu trebuie sa-ți aduci aminte, ai dreptul să uiti orice întâmplare insignifiantă, însă eu îmi voi aminti orice detaliu prin care m-ai ajutat să-ți învăț limba.
(Ea) - Mulțumesc! Exclamă plină de abnegație și recunoștință.
(Ecoul)-Mulțumeeesc! Mulțumeeeeesc! Mulțumeee...
Tuturor celor care au trecut prin viața mea și mi-au lăsta mai mult decât o întâmplare nesemnificativă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)