Copilul visează, destinu-l trezește

              „Aș vrea în orice colț de lume să mă pierd să nu mă știe nimeni, eu să nu înteleg decât limba răsăritului, apusului și a mării îndepărtate. Vreau un colț al meu sihastru, luminat de candoare și gânduri efemere.”

 Și ce vină poartă copilul ce-n zadar dorește
 Dacă are-un viitor tălmăcit din cuvinte ancestrale,
 Și un destin scris de mâini necunoscătoare!?

Suflu peste timp

Și daca frunzele se aștearnă pe urmele noastre, hai să conturăm alți pași ce o să persiste și toamnei policrome și anostei iernii si primăverii ezitante.
Să lăsăm alte urme ce vor dăinui atât în amintiri, cât și peste veacuri de singurătate...

Dualism - Materia și spiritul într-o contradicție unanimă

Astăzi am avut curaj să zic pentru a doua oară..și a avut același efect!
De ce tocmai astăzi m-am gândit la viitorul nostru, nu știu!

Recunoaște că infinitul nu e atât de mare, l-am micșorat noi prin îndelungate priviri în abis, uită că am văzut amândoi Edenul, uită ca ne-am edificat prezentul.
Extazul, cât o să mai dureze, e covârșitor, sufocant... e trecut?!
Ești al meu și mi-o demonstrezi cu fiecare țigară fumată, cu fiecare vorbă fortuită, cu tot dezinteresul indicat.