Nici nu vreau să-ți rostesc numele! Nu, nu ești tu de vină... de vină sunt ceilalți.
Poate că aș fi fost mândră, poate m-aș fi bucurat, poate îți spuneam ”La mulți ani!”, dar nu meriți!
Am cunoscut ceva mai bun ca tine, resemnează-te cu ideea că exista comparații (în dezavantajul tău), scuză-mă că într-o zi voi pleca fără să mă uit în urmă.
Poate nici n-o să-ți amintești că am fost vreodată pe aici, dar nu-mi pare rău.
Nu meriți nici să te urăsc, nu meriți nici compasiune. Eu, el, ea, noi toți suntem de vină pentru ce ai devenit și chiar nu încercăm să te schimbăm pentru că nu ne pasă...
România, suntem departe de a fi ce îți dorești!
