Pe scenă. În culise. Undeva!

Da, da...tu, acel prefăcut docil, pe tine te întreb: Ce îți imaginezi? Că ne transformi pe toți în marionetele tale, că ne furi rațiunea și sentimentele?
Ei bine, de la o vreme am încercat să privesc spre colțul interzis, acolo unde se afla foarfecele răzbunării și libertății. Firele de care mă țineai suspendată devin pe zi ce trece tot mai fragile, iar obscura scena se transformă într-un infinit câmp plin de dorințe și visuri. Așchiile ostile care mă îndepărtau de toți au început să cadă și lasă în urmă paloarea caldelor celule. Am încetat să mă mai clatin la fiecare răsuflare și să tremur ori de câte ori simțeam că se apropie inexorabilele tale mâini. Acum am coborât. Am simțit rigiditatea pământului, dar și exuberanța și puterea destinului-ce îmi aparține.
Nu îți mai cred minciunile.
Nu te mai urmez in abis.
Nu îți mai aparțin...
Deși credeam că tot ce faci, ce crezi și ce creezi e divin, acum mi se pare o absurdă banalitate.
Cât poate conta o privire mai atentă asupra unor lucruri insignifiante!
Fiecare are povestea lui, pe care o construiește în modul și stilul său, nimeni nu ar trebui să depindă de nimeni. Suntem singurii responsabili de consecințele trecerii timpului, de nepăsare și de legăturile dintre realitate și imaginație.

În loc de „Bună!”

Sunt Ioana, o persoana normala, care aspiră la lucruri mărețe. Încerc să mă integrez într-o impasibilă, murdară, nemotivată și pesimista societate, să-mi cunosc defectele și să-mi arăt calitațile. Ca fiecare persoană din jur, am și eu lucruri pe care le consideră indispensabile: muzica, prietenii, filmele, cărțile polițiste, limba spaniolă și nu în ultmul rând vacanțele și aparatul foto.
Până acum am cunoscut tot felul de persoane și locuri fantastice, care într-o mare măsură m-au marcat, m-au făcut să apreciez și să descopăr micile detalii. Ce urăsc cel mai tare pe lângă falsitate și minciună este generalizarea(care reprezintă mândria, orgoliul, nesiguranța și rușinea). De exemplu dacă întrebi o persoană ”Ce muzică asculți?” și primești răspunsul prompt ”De toate!” cu ce impresie poți rămâne? Evident după o sonată de Bach merge o manea á la Salam: în România orice e posibil!
Am dezvăluit o mica parte din nimicul pe care îl port mereu cu mine pentru a-ți mai pierde timpul cunoscând și străini care poate nu au nimic în comun cu tine și pe care, dacă i-ai vedea pe stradă nici nu i-ai băga in seamă.
...

Perle de început.

Ce prim-postare poate fi mai interesantă decât una amuzantă, la care cel puțin să zâmbești la sfârșitul fiecărei fraze încheiate?
Ei bine, în debutul meu pe blog voi scrie câteva perle culese de Gege (http://chestii-chestioase.blogspot.com/) și create de jumătatea dreaptă a IX-E-ului, dar și de ingenioșii noștri profesori.

Ioana:
- Zi-mi o melodie de manea!
- Hai s-o facem! [Un exercițiu la chimie]
- Tâlharii jefuiesc numai persoane juridice, pe când hoții se mulțumesc și cu cele fizice.
Raluca:
- M-am uitat aseară la un film pe Holmark.
- Carne plastifiată...[în loc de piele exfoliată]
- Diferența între tâlhărie și jaf e că la talhărie participă mai mulți.
Anda:
- Se deplasează prin târâie.
- S-au obosit până s-au asfințit.
- Clau, esti pe pix de cămașă!
Ionuț I.:
- Când dragoste nu e...facem !
- Domn` profesor...Mi-a zis Ioana să vi-o arăt!
Lizzard:
- She means this one![Vorbea de Alex Gaga]
- Cocalarii sunt roz și îmbrăcați în puțin.
- Noi am evoluat din melci!
Sânzi:
- L-ați adus pe bunicu`?[vorbea de tema la română]
Gege:
- Taci în pana mea mică!
Profa de fizica:
- Aceasta este Pământul.
- În aceste puncturi exista niște puncturi.
- N-am înțeles ce n-ai înțeles!
- Un exemplu este scorcătorul[în loc de storcător]
- Aceste trei principiu...
Profa de biologie:
- Dacă face Sichim fotosinteză...
Proful de logică: -Dacă matematica nu e iubire, e viol!
P:-Îmi amintesc ce am făcut in fiecare vacanță, în `95 am fost la hotel X-ulescu în Mangalia!
S:-Cum o chema pe camerista?!
Jose: -Huy chica, a ti te veo, pero que te veo!
-Trabaja mujer, trabaja!
-A ti, el tren cuando se te acerca, te informa, no te asusta, me parece logico.