Sunt Ioana, o persoana normala, care aspiră la lucruri mărețe. Încerc să mă integrez într-o impasibilă, murdară, nemotivată și pesimista societate, să-mi cunosc defectele și să-mi arăt calitațile. Ca fiecare persoană din jur, am și eu lucruri pe care le consideră indispensabile: muzica, prietenii, filmele, cărțile polițiste, limba spaniolă și nu în ultmul rând vacanțele și aparatul foto.
Până acum am cunoscut tot felul de persoane și locuri fantastice, care într-o mare măsură m-au marcat, m-au făcut să apreciez și să descopăr micile detalii. Ce urăsc cel mai tare pe lângă falsitate și minciună este generalizarea(care reprezintă mândria, orgoliul, nesiguranța și rușinea). De exemplu dacă întrebi o persoană ”Ce muzică asculți?” și primești răspunsul prompt ”De toate!” cu ce impresie poți rămâne? Evident după o sonată de Bach merge o manea á la Salam: în România orice e posibil!
Am dezvăluit o mica parte din nimicul pe care îl port mereu cu mine pentru a-ți mai pierde timpul cunoscând și străini care poate nu au nimic în comun cu tine și pe care, dacă i-ai vedea pe stradă nici nu i-ai băga in seamă.
...
