(Ea) -Îți mai aduci aminte? îi șopti între zidurile pustii.
(Personajul) -Nu înțeleg! răspunse promt, fără nuanță sau urmă de sentimente.
(Ea) -După atâția ani îmi spui că nu întelegi? Mereu invocai scuze asemănătoare pentru a mă face să-ți cunosc ideologiile, te ascundeai într-o infantilă motivare ce mă făcea să mă rușinez și să-ți reformulez.
(Ea) -Dar te înțeleg, nu te-ai schimbat, dar pe mine m-ai facut mai fericită odată cu auzul pașilor tăi și mai sceptică cu îndepărtarea lui. M-ai făcut din păpușa fără caracter o personalitate perfecționistă cu gusturi variate. Nu trebuie sa-ți aduci aminte, ai dreptul să uiti orice întâmplare insignifiantă, însă eu îmi voi aminti orice detaliu prin care m-ai ajutat să-ți învăț limba.
(Ea) - Mulțumesc! Exclamă plină de abnegație și recunoștință.
(Ecoul)-Mulțumeeesc! Mulțumeeeeesc! Mulțumeee...
Tuturor celor care au trecut prin viața mea și mi-au lăsta mai mult decât o întâmplare nesemnificativă.
