„Aș vrea în orice colț de lume să mă pierd să nu mă știe nimeni, eu să nu înteleg decât limba răsăritului, apusului și a mării îndepărtate. Vreau un colț al meu sihastru, luminat de candoare și gânduri efemere.”
Și ce vină poartă copilul ce-n zadar dorește
Dacă are-un viitor tălmăcit din cuvinte ancestrale,
Și un destin scris de mâini necunoscătoare!?
