Așteptăm un cutremur, o furtună, un buldozer să frângă în praf și nisip tencuiala, grinzile și cărămida; așteptăm o forță divină care întârzie să facă minuni. Mai bine credem în ceva absurd și imposibil decât să vedem ușa descuiată, decât să avem curaj s-o deschidem.
Priveam din când în când amândoi la fulgii ce cădeau aievea, fără nicio logică, pe când citeam aceași pagină din aceași carte fără sfârșit. Tardiv i-am auzit vocea:
-Iarta-mă! a spus stângaci ca replica unui actor amator.
-Pentru ce să te iert? am întrebat mirată de afirmația și momentul în care a ales să rupă tacerea. Am luat aparatul de fotografiat în mâna și îl butonam agitată sperând ca sunetele produse sa-i atragă atenția asupra atmosferei de nesuportat din camera în care mă aflam.
-Nu, n-ai înteles! a răspuns cu o voce resemnată în timp ce a luat un chibrit cu care și-a aprins țigara. Și-a lăsat capul pe spate până a întâlnit peretele acela ostil și și-a apropiat tigara de buze. Glasul îi tremura încercând să spuna ceva.
Ce se întâmpla dincolo de acel perete sinistru? Ce se afla în mintea lui? Ce voia să spună?
Cu ultimul gram de curaj pe care îl mai aveam m-am apropiat de ușă si am apăsat pe clanța de fier. Era mai caldă decat palma-mi și parcă se impotrivea să mă lase s-o controlez. În aer se simțea mirosul de tigara, iar scrumul încins cădea pe podeaua impasibilă. Ochii îî sclipeau, pe obraji îl apăreau dungi transparente, buzele uscate se hidratau cu picăturile sărate și atingeau lacome filtrul tigării deja maroniu. Sigur îî intrase fum în ochii, asta trebuia să fie! Când m-a văzut stând în picioare, cu aparatul în mână și fără nicio expresie sau așteptare mi-a arătat țigara:
-Eu nu o vreau pe ea, te vreau pe tine!
-Nici eu nu-l vreau pe el - și am șters miile de amintiri mute aruncănd aparatul pe podea – dar nici pe tine!
...și am fugit contopindu-mă cu punctele albe înghețate de speranțe năruite, de nebunie neînțeleasă și obsesie malefică.
Eu am plecat, eu am prăbușit zidul ce ne despărțea și odată cu distrugerea lui am risipit și viețile noastre. Am lăsat în urmă doar pulbere, scrum de țigara și sânge.
