Un cuvant atat de greu de acceptat...e ca un burete ce sterge ani intregi plini de glorii, satisfactii, dar si de tristete si lacrimi. Cu o putere covarsitoare se transforma in cateva clipe din vesnicul ”e” in insignifiantul si lugubru ”era”. Da, despre ea scriu, despre singurul idol pe care l-am cunoscut in copilarie, despre melodiile pe care am crescut, despre visele in care ma vedeam si eu, printre multe altele, ”fata cu parul de foc”. Vorbesc si imi amintesc de primul concert la care am mers... si de uimirea cu care am primit tragica veste. Ai plecat si ai lasat in urma mii de flori in bratele celor care te-au iubit, infinite amintiri frumoase, multe intrebari si enigme care ne macina, dar si melodiile care se repeta la nesfarsit la vechiul casetofon, la televizor si in mintea tuturor. Ai plecat acum, cand aveai o intreaga tara la picioare, poate chiar mai mult, dar cu siguranta nimeni nu-ti va lua locul.
R.I.P
Asa cum ai vestit intregii lumi: ”Cad triste ploi in urma ta!”
